zbor placut prin viata

2011-10-02T13:15:00.000+03:00

How, if some day or night, a demon were to sneak after you into your loneliness and say to you: "This life, as you now live it and have lived it, you will have to live once more and innumerable times more; and there will be nothing new in it, but every pain and every joy and every thought and sign . . . must return to you—all in the same succession and sequence—even this spider and this moonlight between the trees, even this moment and I myself. The eternal hourglass of existence is turned over and over—a grain of dust!" Would you not throw yourself down and gnash your teeth and curse the demon who spoke thus? Or have you once experienced a tremendous moment when you would have answered him: "You are a god and never did I hear anything more godlike!" If this thought were to gain possession of you, it would change you as you are, or perhaps crush you. The question in each and everything, "Do you want this more and innumerable times more?" would weigh upon your actions as the greatest stress. Or how well disposed would you have to become to yourself and to life to crave nothing more fervently than this ultimate eternal confirmation?

Friedrich Nietzsche, Gay Science

Blocaj

2011-08-19T21:06:00.000+03:00

Nu pot să zic că toată viaţa mea, dar cu siguranţă în ultimii câtiva ani nu am plâns cât am plâns zilele astea. Cred că i se rupe şi mamei inima când imi vede ochii rosii.. Reuşesc de cele mai mult ori să mă abţin şi rar plâng de faţă cu alte persoane, iar pe cei mai apropiaţi îi ţin la distanţă de lacrimile mele.
Azi ,o doamnă se uita la mine şi încerca să facă ceva şi nu ştia ce. Fiind in mini-părculeţul din incintă e greu să treci neobservat uneori. În special când ai ochi umezi şi râuri pe obraji...

Încă sunt internată. Pronosticurile nu sunt cele mai roze, dar cred că ele nu mă doboară la fel de tare ca faptul de a sta internat. Privesc cu umor colegele de salon, dar e tragi-comedie.
Totul.. de la rugină, la miros, la sunete...sfârşind cu grupul sanitar...ma deprimă. Încerc din răsputeri să mă adaptez...

Vreau acasă.

Pariu pe sentimente

2011-06-15T01:20:00.000+03:00

Dacă nu pierd, voi fi mai liniştită, dacă pierd speranţa probabil iar va creşte.
Am reuşit să opresc creşterea speranţei. Am udat-o cu ierbicid.
Sper să câştig . Sunt şanse mari, din punctul meu de vedere. :)

Într-un final care e miza reală a unui pariu pe sentimente?

SURPRIZĂ!!!!!!!!!!!!

2011-04-20T23:11:00.000+03:00

Roşu de catifea împletit cu alb(ul inocenţă)

Ici colo un strop de nuanţă.

Proaspăt parfum.

Întuneric şi pete de lumină.

Umbre şi penumbre.

Câteva bucle într-un dans aievea.

Unu, Doi, Trei, Patru, respiră. Încă puţin.

E totul chin?

Plinătatea momentului.

Controlul sufletului.

Lacrimi ascunse.

Lacrimi nedorite. Lacrimi interioare.

Bucurie nerecunoscătoare.

Măşti fericite ascund suflete rătăcite.

Stropi de miresme într-o strângere de mână.

Voal de arome şi joc de văpaie.

Petale uscate şi singurătate.

Maşini, Maşini

2011-04-12T22:11:00.002+03:00

Cuvântul săptămâniii trecute a fost Maşină şi tind să cred că va fi şi cuvântul acestei săptămâni.
Nu, nu m-am urcat la volanul nici uneia, deci nimeni nu a fost rănit, accidentat, în pericol de moarte de mâna mea, cel puţin.

Daar să le luăm pe rând...
Mergeam spre pe TROTUAR spre şcoală, grăbită, când deodată ZBENG! Dar un ZBENG care m-a dezechilibrat bine. Şi m-a lovit destul de rău.
Pe moment a fost gol in capul meu . Nu am avut nicio reacţie. Apoi am văzut instigarea şoferului şi instant mi s-a urcat sângele la cap. Adică el parchează pe trotuar, el deschide portiera violet şi brusc şi mă loveste şi tot eu sunt cea vinovată? Mi-am dat seama că nu am cu cine şi mi-am continuat drumul.
Urmarea? o vânătaie pe picior, vizibilă şi dupa 5 zile de la incident. Şi încă doare.

Câteva zile mai târziu alergam spre şcoală. Mă enerva pavajul care nu se întelege de nicio culoare cu tocurile mele. Gândurile fugeau mai repede ca mine. Deodată mâna mea este oprită de mâna unui domn. Un adevărat gentleman. Înalt cu pardesiu şi cu pălărie. În vârsta. S-a uitat cu o privire blândă şi dojenitoare la mine şi în acelaşi timp mi-a zâmbit: dacă mai făceam doi paşi mă lovea o maşină care venea în viteză pe strada cu sens unic pe care începusem să o traversez fără să ma asigur. Ţin minte că maşina avea culoarea bordo. Totul s-a petrecut atât de repede. M-am întors, i-am zâmbit şi am şoptit "Mulţumesc" după care mi-am continuat fuga.
Urmarea? mi-am dat seama că neatenţia mea şi muzica din căsţi ar fi costat mult.

În cele din urmă: doi buni prietenii de-ai mei au construit o maşinuţă de la A la Z pentru un concurs organizat de Bosh. Sâmbătă vor merge să concureze cu maşinuţa respectivă, dar până atunci maşinuţele pot fi votate aici.
Ceea ce e interesant e că motorul e din maşini de găurit. Sincer nu mă pricep eu la alte detalii tehnice, dar ştiu cât de mult au muncit băieţii şi sunt sigură că merită votul nostru.
Aşa că VOTAŢI, VOTAŢI; VOTAŢI.

Concluzia: VOTAŢI

2011-04-06T00:04:00.000+03:00

Încă un om care a plecat peste hotare dezamăgit de ceea ce înseamnă ţara asta şi fără a avea dorinţa de a se întoarce curând. A lăsat facultatea, iubita, prietenii, şi pe mine... şi a plecat. Oricât de dureros pare...îi dau dreptate. Aici nu avea şansa la mai mult, la mai bine. Cel puţin m-a convins că el nu avea..

Uneori aş vrea să plec şi să iau totul de la început altundeva. Apoi revin cu picioarele pe pământ şi îmi afund creierii în studiu cu dorinţa să reuşesc în ţara mea, pe forţele proprii. Poate e o ambiţie naivă, dar pentru moment e tot ce am.

Unde ni sunt visătorii?

2011-03-07T02:16:00.000+02:00

   Poezia asta am descoperit-o prima dată la sfârşitul clasei a IV-a când am primit un volum de poezii de Al. Vlahuţă. Am răsfoit cartea şi aceasta mi-a atras atenţia. De atunci o recitesc mereu şi de fiecare dată parcă îi găsesc noi înţelesuri. Mai demult am găsit-o şi recitată de Florin Piersic.

   Enjoy!

Nu ştiu, e melancolia secolului care moare,

Umbra care ne îneacă la un asfinţit de soare,

Sau decepţia, durerea luptelor de mai-nainte,

Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte,

Răspândindu-se-n viaţă, ca o tristă moştenire,

Umple sufletele noastre de-ntuneric şi mâhnire,

Şi împrăştie în lume o misterioasă jale,

Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale;

Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate,

Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate,

Chipuri palide de tineri osteniţi pe nemuncite,

Trişti poeţi ce plâng şi cântă suferinţi închipuite,

Inimi laşe, abătute, făr-a fi luptat vrodată,

Şi străine de-o simţire mai înaltă, mai curată!

Ce sunt braţele acestea slabe şi tremurătoare?

Ce-s aceşti copii de ceară fructe istovite-n floare?...

Şi în bocetul atâtor suflete descurajate,

Când, bolnavi, suspină barzii pe-a lor lire discordate,

Blestemând deşertul lumii ş-al vieţii, în neştire,

Când îşi scaldă toţi în lăcrimi visul lor de nemurire,

Tu, artist, stăpânitorul unei limbi aşa divine,

Ce-ai putea să ne descoperi, ca un făcător de bine,

Orizonturi largi ş-atâtea frumuseţi necunoscute,

Te mai simţi atras s-aluneci pe aceleaşi căi bătute,

Să-ţi adormi şi tu talentul cu-al dezgustului narcotic,

Ca în propria ta ţară să te-arăţi străin, exotic?...

Cum, când eşti aşa de tânăr, e o glorie a spune

C-ai îmbătrânit şi sila de viaţă te răpune,

Că nimic pe lumea asta să te mişte nu mai poate,

Că te-ai zbuciumat zadarnic şi te-ai săturat de toate?

Ştii tu încă ce-i viaţa? Ai avut tu când pătrunde,

Nu problemele ei vaste, încâlcite şi profunde,

Dar un tremurat de suflet, licărirea ta de-o clipă,

Când atâtea-ţi schimbă vremea c-o bătaie de aripă,

În vertiginosul haos de privelişti, ce te-nşală,

Sub imensa şi eterna armonie generală?...

Eşti de-abia în pragul lumii. Ţi-i aşa de sprinten gândul.

Câte n-ar şti el să prindă în viaţă aruncându-l!

Câte frumuseţi ascunse vi s-arată numai vouă,

Fericiţi poeţi: natura, lumea pururea e nouă!

Pe sub ochii tăi tablouri lunecă strălucitoare,

Glasuri, şi colori, şi forme tu le laşi să se strecoare,

Legănând a tale gânduri adormite, ca pe-o apă,

Când atâtea adevăruri nerostite încă-ţi scapă!

Ştiu. Am fost şi eu ca tine amăgit să cred că-n artă

Pot să trec la nemurire cu revolta mea deşartă;

Şi cu lacrimi stoarse-n silă nu mi-aş mai aduce-aminte

Am bocit şi eu... nimicuri, ce-mi păreau pe-atuncea sfinte!...

Dar când m-am uitat în juru-mi ş-am văzut că e o boală,

Şi că toţi începătorii, de abia scăpaţi din şcoală,

Ofiliţi în floarea vârstei de-un dezgust molipsitor,

Îşi zădărnicesc puterea, focul tinereţii lor,

Ca să legene-n silabe, pe tiparele găsite,

Desperări de porunceală şi dureri închipuite,

Când am înţeles c-aceasta e o modă care soarbe

Seva tinereţii noastre, am zis gândurilor oarbe,

Ce-şi roteau peste morminte zborul lor de lilieci,

Să s-abată lăsând morţii în odihna lor de veci,

Şi din florile vieţii să aleagă şi s-adune

În nepieritorul fagur adevăr şi-nţelepciune!

Câte nu-s de scris pe lume! Câte drame mişcătoare

Nu se pierd nepovestite, în năprasnica vâltoare

A torentelor vieţii! Câţi eroi, lipsiţi de slavă,

Nu dispar în lupta asta nesfârşită şi grozavă!

Şi, sub vijelia soartei, câte inimi asuprite,

Câţi martiri pe cari vremea şi uitarea îi înghite!

Şi când lumea asta toată e o veşnică mişcare,

Unde cea mai mică forţă împlineşte o chemare,

Şi când vezi pe-ai tăi cum sufăr, cum se zbuciumă şi

luptă

În campania aceasta mare şi neîntreruptă,

Tu, departe de primejdii, razna ca un dezertor,

Să arunci celor ce-aşteaptă de la tine-un ajutor,

Jalea şi descurajarea cântecului tău amar,

Şi să-ţi cheltuieşti puterea celui mai de seamă dar,

Ca să-i faci mai răi pe oameni, şi mai sceptici, şi mai

trişti?

Asta vi-i chemarea sfântă de profeţi şi de artişti?...

Unde ni-s entuziaştii, visătorii, trubadurii,

Să ne cânte rostul lumii şi splendorile naturii?

Unde ni-s sămănătorii generoaselor cuvinte,

Magii ocrotiţi de stele, mergătorii înainte,

Sub credinţele sfărâmate şi sub pravilele şterse

Îngropând vechea durere, cu-al lor cântec să reverse

Peste inimile noastre mângâiere şi iubire,

Şi cuvântul lor profetic, inspirata lor privire,

Valurile de-ntuneric despicându-le în două,

Splendidă-naintea noastră să ne-arate-o lume nouă!

one down

2011-02-22T23:12:00.000+02:00

First step. :)

Realitate

2011-02-15T02:03:00.002+02:00

Într-o bilă protectoare unde nimeni nu poate pătrunde: aşa mă simt uneori. Alteori sunt superficială- dramele mele mi se par mai importante decât adevăratele tragedii... alteori mă pierd în cărti, filme, muzică şi mărgele , iar realitatea trece pe lângă mine..

După Egipt, au urmat Algeria si Yemen...

Mai mult decât atât , în sesiune fiind, am vazut nişte secvenţe dintr-o închisoare din Rusia care m-au şocat pur şi simplu....Rusia a semnat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului... Oare de ce?

link

Toate astea şi multe altele mă fac să mă întreb: mai există dreptate pe lumea asta?

Dacă DA, unde e? În sălile de judecată cu siguranţă nu e...
Iar daca NU, de ce nu e? Unde o pot găsi...?

Şi mai ales... ce pot eu să fac în privinţa asta?

Vreau să vină primăvara :)

Plângere

2011-01-16T13:46:00.000+02:00

Un pic de teorie......(fără ea, degeaba practica)

Extras din Codul Penal

CAP. 5

CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI

ART 44

Legitima apărare

(1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare

de legitimă apărare.

(2) Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a

înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia

sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau

drepturile celui atacat ori interesul obştesc.

(2^1) Se prezumă că este în legitimă apărare, şi acela care săvârşeşte fapta

pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă,

viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere,

dependinţă sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.

(3) Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau

temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi

cu împrejurările în care s-a produs atacul.

ART. 45

Starea de necesitate

Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de

necesitate.

Este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un

pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau

sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes

obştesc.

Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul când a săvârşit fapta

şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut

produce dacă pericolul nu era înlăturat.

ART. 46

Constrângerea fizică şi constrângerea morală

Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită din cauza

unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.

De asemenea, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală,

săvârşită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu un

pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat

în alt mod.

Şi acum...partea practică . PAM -PAM

Nu ştiu dacă e reală sau nu, deşi pare autentică :D

P.S.

Aştept detalii de la medicinişti despre boala menţionată...

Clişeele nu sunt clişee degeaba

2011-01-03T02:52:00.001+02:00

Petrecerea de revelion, la lumina flăcărilor din şemineu.
  Nu ştiam că sunt aşteptată, dar am simţit imediat ce am început să cobor scările. Înalt, arătos, cu un zâmbet de încântare, entuziasmat, mă căuta. Îndată ce m-a zărit, m-a aţintit cu privirea.

   Atunci mi-am dat seama că acel moment e un clişeu, folosit în numeroase cărţi şi filme.
Cavalerul o aşteaptă pe prinţesă la capătul scăriilor, iar ea coboară plină de graţie, elegantă, iar el este orbit de frumuseţea ei.

   I-am zâmbit şi am coborât scările fără să ma grăbesc. Parcă voiam să prelungesc momentul acela. Să îmi prelungesc clişeul. M-am simţit frumosă şi dorită în ciuda simplităţii rochiei negre, buclelor strânse într-un coc făcut la repezeală, oboselii şi mai ales în ciuda petelor vânete de pe picior.

   Basmele sunt reale. Şi le trăim zilnic :D

La mulţi ani!

20 going down

2010-12-23T23:28:00.000+02:00

Eu cand o sa fiu mare o sa cresc mica.

Lansare de carte si concert la Casa Radio

2010-12-22T03:11:00.001+02:00

"Dar ce, sufletul are anotimpuri?" intreaba ironic, intorcandu-se spre mine.
Afisul nu m-a atras privirea datorita graficii exceptionale, ci datorita titlului, pentru ca m-a condus spre motiv: e iarna. E atat de simplu: e iarna.
Din pacata nu pot schimba asta, dar din fericire, stiu ca primavara ma asteapta, si stiu ca in raceala asta imensa care ma incojoara , mi se ofera constant o raza de soare, chiar daca nu sunt in stare sa o percep. E important ca e acolo, si cu toate ca nu arat sunt recunoascatoare ca ea exista.

"Cum nu stiai? Normal ca are!!"
" Daca are , atunci care sunt anotimpurile tale?"
" Vara inseamna liniste in suflet, Primavara- entuziam si incantare, Toamna -schimbari nedorite, agitatie, iar Iarna -indiferenta"

Evenimentul cu pricina, care a urmat discutiei, nu a reusit sa imi alunge gandul infricosator al iernii. Cred ca tocmai faptul ca il gasesc infricosator e semnul ca iarna e pe cale sa plece.

quotes wall

2010-10-05T00:19:00.001+03:00

Post-it!

buf!

history lesson

răbdare.

nehotărâre?

s-a spus?

P.S Azi am condus. Pentru prima oară în mult timp şi pentru prima dată cu plăcere.De azi nu îmi mai e frică. Tralalaaa

Zenit

2010-09-23T22:04:00.001+03:00

Mersi Cris :)

Cris Nenea: pentru tine...

Cris Nenea:

Zenit

Domnule, sunt tânără!

De ce să-ntorc eu azi privirea?

Către frunze ofilite

Către gânduri răsfoite

Iar și iar...

De ce să caut ordinea

În așternutul cald al amintirii?

E în zadar...

De ce să țip când e rumoare

În jurul meu;

Când lumea fuge,

Când se grăbește spre răcoare?

De ce să caut împlinirea

În umbra amară a iubirii?

Degeaba încerci să mă îndrumi

Spre urmele lăsate chiar de tine!

Tu n-ai știut s-accepți:

Tăcerea, țipătul, iubirea.

Tu n-ai știut să uiți:

Durerea, efemerul, despărțirea.

Adio, domnule!

Sunt tânără!

(Nenea Cristina)

:D

2010-09-22T18:13:00.000+03:00

"Dă-mi probleme, dă-mi de lucru , dă-mi cele mai ermetice criptograme sau cela mai încâlcite analize. Detest rutina prostească a vieţii. Tânjesc după exaltare mintală" (Arthur Conan Doyle)

Copii

2010-08-22T22:00:00.001+03:00

Dacă un copil trăieşte în critică,
va învăţa să condamne.
Dacă un copil trăieşte în ostilitate,
  va învăţa să se lupte.
  Dacă un copil trăieşte în ridicol,
  va învăţa să fie timid.
  Dacă un copil trăieşte în ruşine,
  va învăţa să se simtă vinovat.
  Dacă un copil trăieşte în tolerantă,
  va învăţa să aibă răbdare.
  Dacă un copil trăieşte în încurajare,
  va învăţa să aibă încredere în sine.
  Dacă un copil trăieşte în laudă,
  Va învăţa să aprecieze.
  Dacă un copil trăieşte în corectitudine,
  va învăţa ce e dreptatea.
  Dacă un copil trăieşte în siguranţă,
  va învăţa să aibă încredere.
  Dacă un copil trăieşte în aprobare,
  va învăţa să se placă pe sine.
  Dacă un copil trăieşte în acceptare şi prietenie,
  va învăţa cum poate găsi dragostea în această lume.

    Dorothy Law Nolte

the joy of lazy summer days

2010-08-18T02:17:00.001+03:00

      It doesn`t rain and my mind is full of things. I can`t get how that ( things that keep us apart keep me alive)
works, but I`m enjoying my summer days. In the end we don`t have to know them all, don`t we? :D
( At least I had a reason. You don`t have one.)
People come and go. We just have to stick to the ones we really care.
Some say that sometimes it`s better to let go. I can`t agree with that, but I can`t judge things from an objective point of view.

          One camp it`s down, one to go. I was on really low battery after the first camp, but now I`m back. And I`m still in love with children.
I already have a thing-to-do for the next summer: to learn German.

Guten morgen sonnenchein!!!

Viena

2010-07-20T02:15:00.003+03:00

Şi am aterizat la AIDS2010 .

Prima impresia a fost de panică. Auzind toate statisiticile referitoare la populaţia infestată cu HIV/SIDA am început să realizez cât de gravă e situaţia şi să renunţ la mentalitatea " Nu are cum să mi se întâmple mie."

(Una din statisticile prezentate indică faptul că in timpul celor 6 zile de conferinţă vor fi infestaţi aprox 3000 de oameni cu HIV doar în Europa de Est şi Asia Centrală.)

După prima zi de conferinţe, workshopuri şi discuţii m-am mai calmat şi am început să privesc alfel lucrurile. Dacă până zilele trecute nu cunoscusem nicio persoană având acest virus, acum pot să spun că m-am împrietenit cu astfel de persoane, dar şi ca am ascultat confesiuni ale acelor persoane care au avut curajul să povestească din experienţa lor.

Sincer, încerc din răsputeri să fiu cât de tolerantă pot. Îmi e greu să nu judec, dar sunt conştientă că locul unde m-am născut mi-a deschis o mulţime de oportunităţi pe care alţii nu le-au avut.

And I landed at AIDS2010.

First I got scared . Hearing all the stats on people infected with HIV / AIDS made me realize how serious the situation is. I started to give up thinking that I cannot get infected.

(One of the statistics presented indicate that during the six days of the conference about 3,000 people will be infected with HIV only in Eastern Europe and Central Asia.)

After the first day of conferences, workshops and discussions I had calmed down and started to see things differently .Last week I didn't know people with HIV/SIDA and now i can say that I had connected with such people and I heard confessions of those who had the courage to share their experience.

Honestly, I try hard to be as tolerant as I can. It's hard to not judge, but I am aware that being born and raised in Europe, in a good family makes me a very lucky person, a person which has opportunities and the posibility to chose. Many others aren't that lucky.

Pasaje celebre

2010-07-05T20:39:00.001+03:00

   găsit pe undeva , pe un site de socializare, dacă bine ţin minte
   "Niciodată nu te voi trăda de tot, deşi te-am trădat şi te voi trăda la fiecare pas. Când te-am urât, nu te-am putut uita. Te-am blestemat, ca să te suport. Te-am refuzat, ca să te schimbi. Te-am chemat şi nu ai venit, am urlat şi nu mi-am zâmbit, am fost trist şi nu m-ai mângâiat. Am plâns şi nu mi-ai îndulcit lacrimile. Deşert ai fost rugăminţilor mele.Ucis-am în gând întâia clipa a vieţii şi fulgerat-am începuturile tale. Secetă în fructe, uscăciune în flori şi secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu.
  Dar recunoscător îţi este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a văzut doar el şi nimeni altul; [...]
  Îţi jur că niciodată nu vei cunoaşte marea mea trădare. Jur pe tot ce poate fi mai sfânt: pe zâmbetul tău, că nu mă voi despărţi niciodată de tine."

things change . people don't (citat din Gregory House :D)

2010-05-09T16:14:00.000+03:00

   via Vlad

Overheard

2010-03-31T19:21:00.001+03:00

E normal sa vrei si sa nu poti? Pentru ca mereu aud ca daca exista vointa totul e posibil...

-Te comporti ca un copil de 12 ani!!

- Daca eu sunt de 12, si tu esti de 13, ce nu e bine??

- Trebuie sa te decizi...

-...

- Ce ii in capul tau?

-.... Nimic

   ( Decizia a fost luata in momentul in care nu ti-am putut de drumul. De ce nu vezi ca nu ma pot rupe de tine, desi abia-abia am impartit acelasi spatiu? Imi tot spui ca trebuie sa iau o hotarare, dar tu nu observi cum gravitez in jurul tau si cum incerc sa fiu doar pentru tine. Vreau asta. Dar nu inseamna ca si pot. Nu pot construi pe un loc unde abia a fost daramata constructia anterioara. Intai trebuie sa curat molozul.
Si nu trebuie sa ma intrebi ce e in capul meu, ci ce e in inima mea. Acolo e problema...PAM-PAM. E goala!!! A fost golita in intregine.
   Vrei mai mult...dar nu am cum sa iti dau mai mult , nu poti scoate apa dintr-o fantana secata...
Iti ofer cat am, acum.
Stii, pot face analogia cu o fata care a gasit rochia ideala, dar masura 34 nu ii vine si e singurul model. Si mai ales e modelul pe care il vrea pentru ca ii pare ideal.E mai mult decat merita. Accepta ca nu poate acum si se pune pe munca pentru a slabi.. iar kilogramele nu se pierd de pe azi pe maine, de pe o saptamana pe alta.
  Trebuie sa incep cu pasi marunti. Cum era? A journey of a thousand miles must begin with a single step.)
   - ...Trebuie sa plec...
   (Nu am la ce sa ma astept la mai mult.)
   -Vei mai vorbi cu mine??
   -Nu stiu...

   Intrebarea ramane deschisa...

who`s gonna save my soul now?

2010-02-21T02:16:00.000+02:00

   " You are the best. You are the worst. You are average. Your love is a part of you. You try to give it away because you cannot bear its radiance, but you cannot separate it from yourself. To understand your fellow humans, you must understand why you give them your love. You must realize that hate is but a crime-ridden subdivision of love. You must reclaim what you never lost. You must take leave of your sanity, and yet be fully responsible for your actions."
-Gnarls Barkley, in a letter to the legendary rock critic Lester Bangs

   listen

un nou "DE CE?"

2010-02-11T13:53:00.000+02:00

   E ca si atunci cand strigi, dar nu te aude nimeni. Si atunci strigi si mai tare, iar doua-trei persoane se intorc spre tine, te privesc nedumerite si isi continua drumul. dar atat.
   Cum se ajunge la asta? Cand ai devenit cotidian? Cand tot ce era extraordinar a devenit banal?
In final ramane intrebarea: de ce sa atragi atentia asupra ta? Cei care vor sa ti-o acorde, o daruiesc si fara semne disperate. Pur si simplu.

fooarte taare

2010-01-20T00:29:00.001+02:00

Se simte influenta chineza, dar cu toaate astea mi se pare geniala pictura, iar cu ocazia asta am invatat cate ceva si despre lideri revolutionari si nu numai ai Chinei.

http://cliptank.com/PeopleofInfluencePainting.htm

Leonardo Da Vinci alaturi de Stalin si Pele langa Bill Gates, care e felicitat de Platon

Urat din partea mea ca nu il cunosteam pe Corneliu Baba, singurul roman din pictura.

Oricum super inspirata pictura.

[Cursul de drept roman sta degeaba in fata mea....wish me luck..]

answers?

2010-01-14T00:40:00.001+02:00

   Mi-ai vorbit de autismul de care dai dovada si de constanta atentie de care am eu nevoie.
  Si ai avut dreptate, dar acum te invidiez.
   Imprumuta-mi, te rog, autismul tau. Sau si mai util, invata-ma sa fiu autista.
   Vreau sa intru in transa de care imi spuneai, fara sa ma las mereu perturbata de mediul care ma absoarbe.
   Inconjurat intr-un univers propriu.Pare ideal. Pare ireal.
   Minte focalizata. Obiective clare. Obstacole inlaturate.
Totul pare in total dezacord cu nevoile de afectiune.
E egoist, dar tu nu dai dovada.
   O lume proprie . Fara interferente. E ideal. E posibil....?

   Astept reteta,
   R.
P.S. Trenul a ramas in gara mai mult de 5 minute. Ne-am grabit, sau mi s-a parut mie?

Concluzii (part 2)

2009-10-10T00:53:00.001+03:00

Partea a 2-a a concluziilor din vara asta am vrut-o mai elaborata intrucat 2 poze nu sunt suficiente ptr a ilustra 10 zile de tabara alaturi de niste copii deosebiti.
Zece zile pline de tot ce e mai frumos pe lumea asta. Zambete si voie buna, lacrimi si iubire, vise nestiute inca si uneori sperante spulberate prea devreme.
Nu exista copii saraci. Exista familii cu probleme materiale.
Nu exista copii care nu pot iubi sau copii cu prea multa energie. Exista parinti nepasatori.
Ce altceva mai e de zis?
Pozele valoreaza mai mult decat mii de cuvinte.

da, a plecat si vara

2009-10-10T00:09:00.001+03:00

Trebuie sa stim exact cand se incheie o etapa din viata noastra.Daca te incapatanezi sa ramai mai mult decat e necesar, pierzi bucuria de a trai si sensul vieti. (Paulo Coelho)

Gata. Acum s-a terminat pe bune vara.

Inainte sa trebuiasca sa alerg pe la scoli, sau prin oras era vara, chiar daca termometrul nu arata o valoare prea mare.

Acum e toamna, si e un nou inceput si toate alea.Si e momentul sa trag linie verii asteia...
Entuziasmul meu pentru ce ma asteapta e mai mare decat numarul de studenti admisi la facultate .

The whole wide word is my stage.

Concluzii:(part 1)

epistola

2009-07-18T12:05:00.002+03:00

Scrisorile sunt drăguţe. Păcat că oamenii se limitează la IM si mailuri scurte.

Dragă Lucian,

Zilele de 12 şi de 17 ale fiecărei lunii îmi aduc aminte involuntar de tine, dar pe langă un strop de melancolie, mereu se iveşte intrebarea "ar fi fost o idee bună?".În secunda următoare partea raţională a mea aduce o serie întreagă de argumente contra, argumente în faţa cărora păleşte orice impuls de a lua legătura cu tine. Ştiu că e mai bine aşa, dar nu pot să nu îmi lipsească nopţile petrecute la telefon, în care adormeam auzindu-ţi glasul.

Uneori îmi reproşez răceala pe care am afişat-o primăvara aceasta. Atunci spre deosebire de acum, nu raţiunea m-a oprit să vin , ci sentimentul că tu eşti prea mult. Într-un mod bizar compar situaţia mea cu cea a fetei care e incapabilă să accepte un suflet complex şi superior din toate punctele de vedere, sau mai bine zis tu eşti un Luceafăr.

Eu nu am fost capabilă să înţeleg că tot ce ai vrut tu de la mine este de o simplitate extraordinară. Cu toate acestea, modul în care noi doi am fi putut fi un cuplu ar fi fost teribil de complicat. După cum ţi-am mai spus, ne despart 10 ani si 500 de km. şi mai ales incapacitatea mea de a fi doar pentru tine atunci când nu reuşesc sa zăresc posibilitatea de a fi la un moment dat în acelaşi oraş pentru mai mult de 2 zile.

Sunt perfect conştientă de motivele ptr care ai ales să păstrăm o legătură sporadică. Poate e mai bine aşa, dar eu aleg să îţi scriu, epistole, ştiind că tu vei citi. Tind să cred că aceasta e cea mai bună modalitate de comunica, având in vedere circumstanţele.

Vreau să cred că va exista un răspuns, şi că tăcerea noastră va fi spulberată.

De ce nu ai vrut să îmi spui ce înseamnă condescendent?

Te îmbrăţisez,

perfect ten

2009-07-07T19:16:00.002+03:00

perfect ten

http://www.ziuadecj.ro/action/article?ID=27269

s-a terminat. înca nu imi vine să cred. am dat examenul de maturitate şi gata.

ăştia îmi spun că nu mai sunt copil, dar eu ştiu că ei mint.

da-da.

impresii de BAC

2009-06-30T22:52:00.006+03:00

cum să pierd vremea trei zile alcătuind cronologii???

Materialul ce urmează a lumina marginea pădurii, sau a fi transformat in hârtie igienică.

rain

2009-06-24T21:15:00.003+03:00

take my hand and take me in the rain. let my curly hair be destroyed. sway with me in the pouring rain.
let the drops fall on my face.stay with me until my eye liner will color my chicks.
dance with me while my dress is getting wet.
embrace me to stop me from shivering
shout at me to let you go, while i'm laughing.

smile because of me.

than go. leave the rain wash all that i was, I am and all that I could be.

2009-06-20T13:37:00.002+03:00

stelele si-au pierdut de mult lumina, iar ochii mei s-au obisnuit cu intunericul.. undeva pe fundal se aude muzica, dar gandurile mele urla prea tare si nu reusesc sa raman concentrata.
se succed si nu reusesc nici macar sa le urmez sirul. nu-i nici ploaie, nu-i nici vant...
deodata d-na t povesteste despre voluptatea iubirii, iar otilia canta la pian asa cum traim,spune ea. sunetele joase alterneaza cu cele inalte, grabite si zvapaiate, cu o finalitate prea brusca si prea neasteptata. pleaca asa cum vin, rapid si plin de farmec pentru a lasa loc tonalitatii prea monotone pentru a fi descrisa. am incercat sa prind misterul monotoniei si nu am reusit. ce e gri ramane gri, fara drept de apel.
in cealalta parte a camerei, maitreyi sta si priveste copacul, il iubeste, dar il abandoneaza pentru allen. simte ca pacatuieste atunci cand momentele de iubire nu se desavarsesc.

dar eu? eu unde sunt? :-?

59

2009-05-17T22:06:00.004+03:00

azi este 17 mai, duminică

Dacă aş judeca viaţa prin prisma întrebării ce-ar fi fost dacă?, probabil răspunsul ar fi: ce bun a fost tortul, dar nu îmi pun astfel de întrebări, deoarece nu îşi au rostul şi in plus au tendinţa să răsucească cuţitul in rană.

Ce ar fi fost dacă? trebuie sa fie o întrebare de imaginaţie si atât.

să trăim deci. azi.

2009-05-11T22:31:00.002+03:00

mâine începe o nouă etapă în drumul lung (sper) al vieţii mele.

NU am de gând să las vârsta de 18 ani, dar am de gand să îi las ei toate incertitudinile. M-am săturat să sper la ce nu va fi. De acum vreau sa trăiesc doar clipa prezentă. atât.

NU există ceva mai încolo de clipa de acum, aşa cum cea trecută nu mai contează.

NU are rost sa trăiesc ptr ce ar putea să fie, ci ptr ce este. atât

carpe diem e ptr mine mai actual ca oricând.

Drumul egal al fiecărei zile devine tot mai interesant.

în spatele spadei

2009-04-18T20:03:00.005+03:00

Mă confrunt des cu diverse documente istorice sau părţi din ele.De obicei reuşesc să le privesc într-un mod obiectiv, chiar dacă se vorbeşte despre cum erau traşi turcii în ţeapă de către Vlad sau despre cruzimea tătarilor. Sunt lucruri care s-au întâmplat şi care nu mă cutremură. Sunt doar nişte fapte pe care recunosc că nu le pot percepe în intensitatea lor, poate din cauza faptului că nu sunt contemporană cu ele sau poate din cauza faptului că pentru mine au devenit nişte statistici, nişte numere, nişte argumente. Ştiu că e greşit, şi că un adevărat istoric nu e aşa, dar mai am de invăţat. :D

Cu toate astea, cu toata răceala alături de care tratez aceste documente, zilele trecute când am citit o scrisoare de-a lui Mihai Viteazul, cu greu ochii mei au putut stăpânii lacrimile care se pregăteau să se prelingă pe obraji.

Mihai Viteazul povesteşte despre sfârşitul domniei lui în cele trei ţări pe care le-a unit:

"Acuma, oricine poate vedea câtă muncă şi osteneală am îndurat 7 ani de-a rândul şi câtă slujbă am făcut creştinătăţii, căci am luat de la turci 100 de tunuri şi am ocârmuit trei ţări;Ţara Românească, Transilvania şi Moldova şi le-am supus Măriei Sale împăratului 20000 de oameni de luptă, pedeştri sau călări, cu cari am fost totdeauna gata să slujesc Măriei Sale. Acuma am ajuns la acest sfârşit, pierzând tot ce câştigasem din zilele tinereţii până la bătrâneţă şi ţări şi averi şi soţie şi copii; şi dacă le-aş fi pierdut pe mâna duşmanilor, sau dacă mi-ar fi fost luate de duşman, nu m-ar durea atâta cât mă doare fiindcă au fost făptuite ce aceea, de la care nădăjduiam şi aşteptam ajutor si razim;dar Dumnezeu le vede.În vremea oricine poate vedea că n-am cruţat nici cheltuieli, nici osteneală, nici sânge, nici propia-mi viaţă, ci am pjurtat războiul foarte mult timp, eu însumi cu sabia în mână, fără ca să am nici fortăreţe, nici castele, nici oraşe, nici cel puţin o casă de piatră, unde să mă retrag, ci abia una singură pentru locuintă.Şi fiind eu în cele ţări îndepărtate şi necunoscute, nu am pregetat să mă alătur cu puterile mele şi cu cheltuieli peste măsură la creştinătate şi nu am fost cunoscut de nimeni şi nici nu le-am făcut îndemnat de cineva, ci spre a căpăta eu un loc şi un nume în creştinătate, am părăsit toate prieteniile ce le aveam.

Astfel rog toată creştinătatea să-mi stea într-ajutor, căci am pierdut tot, şi ţări şi averi şi sotie şi copilaşi şi în sfârşit tot ce aveam pe lume. "

Cred că m-a tulburat aşa ptr. că de aici se distinge o altă latură a lui, una care nu poate fi dedusă din textul cărţilor de istorie, una greu intuită mai ales în cazul unui războinic.

comemorare

2009-03-28T23:50:00.002+02:00

Moartea e un fenomen simplu in natura, numai

oamenii il fac infricosator(Marin Preda)

cand murim unde mergem? iti este frica de moarte? cei morti ne urmaresc? celor morti le pasa daca noua ne pasa?

cei morti traiesc?

cei morti vor ca noi sa traim viata sau sa le plangem moartea?

celui mort ii e dor de mine?

nu imi e frica de moarte. nu imi e frica de viata. acestea doua sunt certe.

imi e frica de incertitudini. imi e frica sa imi fie frica.

28. martie 2003 12. 52.

28 martie 2009. 18 . 58?

2009-03-23T23:09:00.002+02:00

sursa

Situaţia învăţământului în România nu e strălucită, dovadă fiind numărul din ce în ce mai mare de oameni a căror cultură generală e îndoielnică. Şi cu toate astea, M.E.C se gândeşte să reducă numărul materiilor predate în şcoli, sub pretextul inutilităţii lor.

În primul rând, orele de logică. Par nesemnificative? La prima vedere da, dar uităm că acolo se învaţă concepte de logică-matematică, acolo se învaţă arta argumentării corecte, şi câte si mai câte.

Ora de educaţie fizică, atât de contestată din cauza baremelor impuse. În primul rând, doar in cazuri exceptionale se fac trei ore. Şi asta doar in prima parte a liceului , dacă elevul îşi alege ca optional , educaţie fizică. În rest, se fac două, şi in clasele XI-XII, doar una. Mai are rost sa spun la ce folosesc? Pe langă faptul că ajută la dezoltarea musculaturii, într-o mică măsură, ce-i drept, trezeşte interesul pentru sport, menţine condiţia fizică, si luptă contra obezităţii, tot mai accentuate in România.

Muzica/Desenul formează o cultură generală elementară în aceste domenii. Orice om trebuie să fie capabil să facă distincţia dintre o vioară şi un violoncel, sau dintre nai şi flaut, sau dintre mandolină şi chitară. Orice om trebuie să ştie să ţina o pensulă în mână, sau să ştie ce culoare obţii prin amestecul galbenului cu albastru.

Eu mă opresc aici din comentat. E inutil să mai menţionez importanţa cunoşterii limbilor străine, iar pe partea de evoluţionism/creaţionism nu mai are rost să vorbesc, având in vedere dreptul la opinie, garantat de constituţie. Eu nu ştiu care parte a corpului o foloseşte noua ministriţa a învăţământului pe post de creier, şi prefer să nu mă lămuresc pentru că ştiu că voi rămâne şocată.

Totuşi părerea mea, a uneia cât se poate de pe lânga politica românească, e că toate aceste măsuri sunt luate pentru ca să fie redus personalul didactic, şi implicit să fie reduse costurile salariilor profesorilor, pentru ca noul guvern să poată să îşi tină promisiunea făcută, în condiţiile în care, din câte ştiu eu, bugetul României cam merge pe minus.

Primavara. Sfarsit. Inceput.

2009-03-02T21:52:00.004+02:00

"Nadir latent! (...)

De harfe rasfirate ce-n sbor invers le piezi" (I. Barbu)

dialog? monolog? inconstient? subconstient? Dialog cu claritate.

r: -de ce?de ce? de ce? de ce?

t: -pentru ca... nu cere raspunsuri pe care stii ca nu le am.

r: - dar nu poti muri...

t: -nu am alternativa

r: -cine spune? poti totul..ai uitat?

t: -odata iti vei dori asta

r: -vrei sa te urasc?

t: -faci asta demult. inconstient. nu iti dai seama.

-te urasc.

-stiu

-minti

-mai tii minte nucul din curte? il mai tii minte pe pedala?

-ai ochii verzi. eu nu

-pana la ora trei. apoi vin cu covrigi calzi

-promiti?

-sau seminte decojite. sau alune. preferi ciocolata?

-ce mai face dalmatianul ala?

-tot cu petele lui

-te doare?

-vrei sa faci un pic de liniste? aud morfina in vene. plamanii plang, si oasele canta acorduri sfasietoare

-nu vreau sa pleci.

-nu fi copil mic.

-nu m-ai dus la pescuit.

-e prea multa oboseala in mine

-ma deranjeaza fumul.

-nu vine spre tine, si nu e vina lui. sunt genele

-tii minte lebenita aia mare?si sambetele de cu dimineata?

-ai o memorie buna. nu uita de matematica

-imi e dor de tine.

-nu plange. ce nu te omoara te face mai puternic.

-dar pe tine te-a omorat

-esti tu mai puternica.

-m-ai parasit?regreti?

-regret mult. dar e inevitabil.

-nu regreta. viata noastra nu merita regretata.

-nu mai pot sta

-am uitat de mate. intentionat.

-fi extraordinara

-pot?

-poti totul. vrei totul?

-nu. vreau sa mergem in parc si sa ne piste furnicile

-nu trai in trecut

-de ce sa traiesc in viitor?

-pentru ca e al tau.

-ti-am spus vreodata cat de urasc?

-stiu cat ma iubesti. nu mai scoate limba. e nepoliticos

-nu-mi place cum mirosi. imi e dor de tine.

-mai e morfina?

-ploua...

E martie din nou. Primavara aduce si renastere.

let`s play

2009-02-06T19:41:00.003+02:00

A4a poza, din al4-lea folder din folderul cu poze este poza pe care o am pe fundalul telefonului. Mi-a trimis-o o colegă nu-mai-ştiu cu ce ocazie.

a5-a propozitie din cartea cea mai apropiata e: "era mare lucru pe care voia sa-l facă, mare şi greu"

E vorba de Mara, din romanul omonim a lui Ioan Slavici, dar citatul e din cartea Arca lui Noe a domnului Nicolae Manolescu.

Rezultatul acestor jocuri m-a surprins pentru că într-o oarecare măsură, sunt legate de starea mea de spirit. Poate pentru că recent am văzut un documentar legat de fizica cuantică care spunea că dacă îmi doresc sau îmi imaginez ceva universul va face astfel încât să se întample şi se dădeau ceva explicaţii foarte logice si raţionale, dar pe care eu nu le-am înţeles. Poate e un fel de efect placebo mai ciudat. Sau poate e doar o coincidenţa.

Dar cel mai probabil e doar mintea mea care face legaturi şi conexiuni între tot şi toate.

Ideea e că nu mă aşteptam deloc să fie chiar Michiduţă cela în poza. Chestia asta m-a surprins având în vedere că mă reprezintă destul de bine. de ce ? păi.. de ce nu? e o şanse... :))

Pe de altă parte e citatul acela, exprimând prin stilul indirect-liber planurile generalizate ale Marei. La fel ca ea, am şi eu un plan. Spre deosebire de ea, al meu e doar schiţat, dar fac primii paşi, mici si foarte înceţi, spre a-l îndeplini.Sper să reuşesc. După ce planul meu va fi pus la punct până şi în cele mai mici detalii îl voi împărtăşi.

Concluzia? Ms de leapsă, Exceptiule

[ştiu că ar trebui să le dau mai departe, să nominalizez, dar prefer să nu. cine vrea să ia leapşa nu are nevoie de nominalizare]

pot să plâng?

2009-01-31T21:49:00.004+02:00

copiii sunt cei care nu au nicio vină pentru tot ce se întamplă in lumea asta. şi totuşi, câte pătimesc...

zilele astea am revazut poza lui Kevin Carter. a fost facută in 1994, şi ceea ce m-a surpins e că situaţia e la fel şi în ziua de azi, după 14 ani.

ştiu că cei de pe "Continentul uitat" nu au nicio scuză, şi mai ştiu că "Black Hack Down" a fost inspirat de fapte reale, dar totuşi cei mici nu au nicio vină.

dacă aş fi curajoasă...

2009-01-06T23:01:00.005+02:00

....nu mi-ar fi frică,

Leapşă primită de la singurul locuitor al blogroll-ului meu. Incă îmi eşti dator. :D

Ce aş face dacă nu mi-ar fi frică?

Dacă nu mi-ar fi frică să suport consecinţele, i-aş povesti mamei că defapt nu am răcit pentru că am uitat să îmi iau fularul, ci pentru că am zăcut de revelion pe gresia rece, că de majoritatea dăţilor când am ajuns mai repede acasă, a fost pentru că m-am plitisit eu de ore,nu pentru că ne-au lăsat profii, că atunci când ziceam că am fost la Borşa, nu am fost la Borşa, etc. :D

Dacă nu mi-ar fi frică de...ăăă, nu ştiu cum se numeşte sentimentul, i-aş spune lui m&m că toate motivele lui sunt zero pentru mine, că defapt e un laş, şi l-aş pune să mă inveţe, dar îmi e frică de faptul că va zice nu, şi nu sunt capabilă sa accept un refuz, cel puţin nu din partea lui.

Dacă nu mi-ar fi frică de adevăr, l-aş şantaja pe un anumit profesor cu unele, altele :D

Dacă nu mi-ar fi frică de faptul că mâine poate fi ultima zi a vieţii mele, aş spune "nu" multor gânduri ce-mi trec prin cap.

Dacă nu mi-ar fi frică de strigoi, unele persoane nu ar avea motive aiurea să râdă de mine. :-"

Dacă nu mi-ar fi frică de nesatisfăcuţi mintal şi fizic, aş merge cu taxiul mai des.

Dacă nu mi-ar fi frică intr-o oarecare măsură de viaţă, nu aş iubi-o la fel de mult ca şi acum.

Leapşa merge mai departe... cine vrea s-o cazeze, e binevenit.

dar, imi e frică, deci sunt pe drumul cel bun.

Industrie falimentară

2008-12-31T01:41:00.004+02:00

( Înainte, de a intra in detalii, în concepţia mea şi a generaţiei mele, cuvântul sculă nu mai are acelaşi sens ca şi sensul deţinut cândva, la fel cum prost nu mai înseamnă om de rând, ci nătărău.)

Doamna mea de gramatică m-a învăţat un lucru care s-a dovedit foarte util: când nu ştiu cum să scriu/analizez anumite cuvinte, să fac analogii şi să deduc pe baza judecăţii mele extra-înţelepte modalitatea de formare sau cum să scriu corect cuvântul respectiv

Gândirea mea ageră a făcut unele analogii, când ochii mei au dat de...sculărie...ADICĂ???

Aplicând raţionamentul am dedus următoarele:

1. la fel ca ciupercărie e cultura de scule.

2. asemenea pescăriei, sculărie e locul unde se vând, se prelucrează, depozitează si convervă scule, sau dimpotrivă reprezinţă totalitatea sculelor din Cluj-Napoca(că doar aşa e menţionat mai sus)

3. la fel ca zidăria, e meseria care practică...sculatul, a cui altcuiva, dacă nu a sculei.

Ceea ce m-a pus un pic pe gânduri e Secţia Metal I, dar am ajuns destul de rapid la concluzia că e secţia care oferă materia primă pentru subdiviziunea ce o precedează . Dacă sculele nu-s naturale, măcar să fie de calitate, şi mai ales durabile, nu?

De aici, direct sau indirect am dedus:

1. Secţiile respective sunt in paragină datorită faptului că, faimosul decret cu privire la avorturi a răposatului geniu al Carpaţilor, a fost anulat.

2.apariţia sculelor mai delicate, pe piaţa internaţională (recunosc că nu ştiu exact momentul) a reprezentat începutul sfârşitului pentru industria, oricum falimentară , a regimului.

3. sau invers. Acuma nu se ştie.

Promit că, dacă aş avea capital suficient, aş privatiza respectiva industrie având în vedere valul de piţipoance care ies să culeagă ciupercile, pardon sculele, ca după ploaie.

Ar fi o ocazie bună, să mă fac milionară rapid şi sigur.

(Nu m-am abţinut să nu verific respectivul cuvânt, temându-mă că raţionamentul meu e bazat pe intuiţie. Aşadar, sculărie)

coşmar?

2008-12-22T00:28:00.003+02:00

El a pătruns până şi în visele ei. O chinuie, îi reaminteşte mereu statutul ei şi plăcerea lui de a închide uşa în faţa ei, iar ea, trăieşte mereu visul ca şi cum ar fi real. Işi retrăieşte suferinţa în fiecare noapte, docilă ca un căţel care te ascultă şi face tot ce îi spui, după ce l-ai bătut.

Şi cu toate astea, ea abia aşteaptă să adoarmă. Poate pentru că acesta e singura modalitate de a fi aproape de el, in vis, chiar dacă visul tinde să fie coşmar.

Sentimentul pe care îl provoacă el, îi ucide vitalitatea şi în special zâmbetul, cea mai de preţ comoară a sa.

Oare când va renunţa să îşi facă singură rău?

o daaa

2008-12-18T17:24:00.003+02:00

wingsuit base jumping from doubleA on Vimeo.

ii invidiez. si eu tanjesc dupa liberatatea aceea.

2008-12-16T19:37:00.003+02:00

ieri

cris: ralu...tu mai crezi in dumnezeu....?

ralu: ..

ralu: intrebare de baraj

ralu: de ce intrebi?

cris: vreau sa stiu

ralu: nu stiu in ce cred

ralu: nu mai stiu

ralu: trebuie sa ma regasesc, ca sa stiu :D

ralu: si is imprastiata in prea multe locuri sa-mi dau seama

cris: ...poate asa-s si eu...doar ratacita

de ieri , cuget la intrebarea care mi-a pus-o cris.

Adevărul e că eu m-am lăsat pe mine să mă împrăştiu. nu ştiu de ce am încetat să mă rog, să merg la biserică. Ştiu că nu in chestii de genu stă credinţa mea, dar cu siguranţă chestiile de genu o întreţin.

Am observat că e mult mai usor să stai cu sufletul închis, şi să nu împărtăşeşti Divinităţii de buna voie ce se ascunde în el. Spun de bună voie pentru că oricum, se presupune că Divinitatea ştie tot, inclusiv ce e in sufletul nostru.

Întrebarea lui Cris a ajuns la mine chiar în ziua în care ar fi trebuit să merg la spovedit.Nu m-am dus. Mi se pare absurd să îi spun unei persoane necunoscute, prostiile pe care le-am făcut eu. În primul rând pentru că nu ii pasă, şi în al doilea, pentru că nu sunt gata să mă iert eu pentru ele, deci nu am pretenţia să mă ierte Dumnezeu pentru ele. :P

Cred că toată nepăsarea asta care s-a abătut asupra mea, şi care defineşte noua mea relaţie cu Domnul ( cred că ar trebui să precizez că până acum vreun an sau doi, eram foarte credincioasă, asta cu toate împlicaţiile: mergeam la Biserică, mă rugam, ţineam post, încercam să respect poruncile biblice şi cele morale etc.) se trage din faptul că am început să văd lumea cu alţi ochi.

Orizontul meu de cunoaştere s-a lărgit considerabil, am experimentat o grămadă de chestii pe care nu credeam că le voi face vreodată ( printre care şi fumatul, băutul excesiv, dansatul pe mese prin cluburi), dar de care încă nu pot sa zic că sunt mândra. Poate voi fi peste câţiva ani, când mă voi bucura că nu am fost o mică sfântă in liceu.

Pe de altă parte, poate nepăsarea asta, e un efect al vârstei, sau poate al faptului că de când am mai crescut, am învăţat să trăiesc fără regrete. Şi asta cam intră în contradicţie cu Biblia care susţine că pentru a fi iertat de păcatele tale trebuie să regreţi că le-ai făcut.

Şi aş fi ipocrită să afirm că regret unele prostii pe care le-am facut, pentru că nu le regret.

Nu regret că am mintit-o de atâtea ori pe mama , ca să mă lase sa plec.

Nu regret că m-am sărutat cu el, deşi avea prietenă.

Nu regret că m-am imbătat de atâtea ori în ultima vreme.

Nu regret că am copiat la atâtea teste (asta e o formă de furat)

Nu regret că mi-am minţit de atâtea ori profii.

Nu regret că am chiulit de prea multe ori.

Nu regret că de multe ori am fost o ticăloasă.

Şi lista poate continua...

Aici m-am confesat aşa un pic, dar nu pentru că am simţit nevoia să o fac, ci pentru că am simţit nevoia să îmi motivez alegerea: şi anume că nu vreau să mă spovedesc.

În contiunuare cred că există ceva, mai presus de fiinţa omenească. Sper să aflu şi eu într-o zi care e adevărata cale pe care ar trebui să o urmez.

până atunci: get the party started :D

cu şi despre teoria imigraţionistă

2008-12-16T01:04:00.005+02:00

Dacă zilele trecute m-am revoltat pentru că maghiarii au pretenţii teritoriale prin Ardeal, acuma aş vrea să râd un pic de teoria imigraţionista. Şi ca să nu râd singură şi degeaba, voi aduce şi argumente istorice. Nu am pretenţia să fiu obiectivă pentru că ştiu că e cam imposibil, în măsura în care scriu acest articol tocmai din cauză că am fost provocată. Cu toate astea încerc să nu mă las (prea tare) influenţată de părerile mele personale.

Pe scurt, teoria imigraţionista contestă continuitatea dacică, la fel ca şi continuitatea daco-romană. Totul a început la sfârşitul secolulul al 17-lea, când apar primele semne ale conştiinţei naţionale moderne în întreagă Europa.Astfel se dezvoltă un conflict acut între "Europa imperiilor" şi "Europa naţiunilor", iar problema originii popoarelor devine o problemă politică. Disputa creată în jurul formării poporului român nu poate fi pe deplin înţeleasă decât în contextul socio-politic, ca urmare a transformării Ungariei în paşalâc în urma înfrângerii de la Mohacs.

Această transformare a condus în imaginarul politic şi istoric al naţiunii maghiare în formare la ideea rolului deosebit pe care îl are Transilvania, care păstra fiinţa politică a Ungariei ca stat.

În principatul Transilvaniei, marea majoritate a populaţiei era românească, şi cu toate acestea era marginalizată din punct de vedere politic, cultural, religios, economic.

Punctul de pornire a acestor diferenţe este redactarea Decretelor regale din 1366 ale lui Ludovic Cel Mare, prin care era condiţionată calitatea de nobil de apartenenţa la catolicism.

Un alt moment hotărâtor a fost Răscoala de la Bobâlna(1437) in urma căreia s-a redactat Unio Trium Natiorum, prin care populaţia română era exclusă. In 1691 a fost elaborata Diploma Leopoldina, cu valoare de constitutie; in 18 puncte erau stabilite organizarea si statutul Transilvaniei in cadrul Imperiului Habsburgic: erau menţinute vechile reglementări stabilite prin “Tripartitul lui Werboczi”, “Compilatae Constitutiones”, “Aprobatae Constitutiones”. Românii erau consideraţi naţiune tolerată, religiile repecte erau catolică, calvină, luterană si unitariană), religia ortodoxă nu era acceptată; Transilvania devenea provincie a Imperiului Habsburgic.

Staturul inferior al populaţiei române era justificat de beneficiarii lui: cele trei naţiuni privilegiate : maghiarii, saşii şi secuii- prin argumente confesionale, şi în special prin argumentul pretinsei întâietăţii a celor trei naţiuni privilegiate pe pământul Transilvaniei.

Între 1699-1701 a avut loc Uniaţia, realizată de Casa de Hamburg, prin care românii au fost atraşi la "unirea cu Roma", altfel spus, la confesiunea greco-catolică.Cei care au trecut la Uniaţie au scăpat de iobăgie.

Pentru cele trei naşiuni favorizate, acceptarea originii latine, ar fi însemnat acceptarea ideii că românii sunt cei mai vechi locuitori ai ţării, şi că românii au o întâietate in loculul întâietăţii lor, şi o superioritate de tradiţii şi de civilizaţie, greu de împăcat cu condiţia lor de supuşi, de toleraţi, de excluşi din sistemul politic al Transilvaniei.

Începută de Inocentiu Micu Klein şi continuată de Şcoala Ardeleană, lupta de emancipare naţională avea ca principal scop demonstrarea legitimităţii revendicărilor populaţiei române, în calitatea sa de moştenitoare directă a Romei Antice.

Un lung memoriu, primul document programatic al românilor, a fost Supplex Libellus Valachorum, adresat în 1791 Curţii de la Viena.

Î n acest context, Franz Sulzer lansează teoria imigraţionistă. În esenţa, el contestă vechimea şi originea coloniştilor romani, afirmând că poporul român s-a format la sudul Dunării, intr-o zonă neprecizată, iar în secolul 12 au emigat la Nordul Dunării, unde ungurii si saşii era deja stabiliţi.

Scopul unei asemenea teorii a fost pur politic deoarece prin această teorie se dorea desfiinţarea argumentaţiei istorice formulată de reprezentanţii Şcolii Ardelene, justificare privilegiilor deţinute de naţiunile recunoscute si de religia lor, şi se urmărea menţinerea populaţiei romăneşti la statul de populaţie tolerată.

Situaţia socio-politică a continuat sa evolueze in Transilvania, în ciudat acestor teze comandate politic.Elita intelectualităţii române a continuat să fie deosebit de activă în această luptă pentru emancipare şi pentru afirmarea naţiunii române.(pentru mai multe amănunte, vezi postul anterior)

În 1871, R. Roesler publică Studii Sociale, studiu în care teoria imigraţionistă este reluată şi îmbogăţită.

Roesler afirmă că:

dacii au dispărut în luptele cu romanii, concluzie trasă în urma unei interpretări forţate din Eutropius
dispariţia vechii toponimi si hidronimi dacice confirmă dispariţia dacilor ca popor
a fost imposibilă romanizarea in 165 de ani (106-271)
după retragerea aureliană (271), Dacia a rămas pustie
limba şi poporul român s-a format la sudul Dunării
românii sunt un neam de păstori.

În schimb, romanitatea românilor curpinde următoarele idei:

descendenţa romană
continuitatea (sau stăruinţa, după exprimarea lui Xenopol) populaţiei după cucerirea romană şi după retragerea aureliană
unitatea de neam a românilor
latinitatea limbii române
conştiinţa românilor despre originea lor comună (mitul Traian şi Dochia)
romanitatea orientală, ruptă în 602 prin invazia slavilor.

Teoria roesliană a fost preluată de manualele şcolare din Ungaria secolelor XIX-XX alimentând astfel, imaginarul naţionalist maghiar.

Tot ce ne rămâne de făcut este să punem cap la cap argumentele lor şi argumentele noastre, şi să tragem singuri concluziile.

2008-12-14T22:24:00.006+02:00

Asta e pentru ziua de 1 decembrie, cu intarzierile de rigoare. Eseul face parte din notitele pe care le-am luat la clasa. Am decis sa il public, pentru ca m-am saturat sa aud ca unirea Transilvaniei cu Romania a fost o consecinta a Trianonului.

Scurt istoric al luptei de emanicipare natioanala a romanilor transilvaneni

"Soarele pentru toti romanii de la Bucuresti rasare"

Unirea din 1859 a Moldovei cu Tara Romaneasca reprezinta o prima etapa dintr-un lung proces de edificare a Romaniei Moderne (cuprinderea tututror romanilor in hotarele aceluias stat national)

Anii 1877-1878 constituie a doua etapa de constituire prin obtinerea independentei si reunirea Dobrogrei dupa 400 de ani de stapanire otomoana ( teritoriul a fost pierdut de Mircea cel Batran in 1417)

Perioada care a urmat(1878-1914) a fost perioada de intensificare a miscarii de emancipare a romanilor din toate teritoriile aflate sub stapanire straina: Transilvania si Bucovina(Imperiul Austro-Ungar), Basarabia (Imperiul Tarist)

Dupa infrangerea revolutiei din 1848-1849 autoritatile habsburgice au instaurat un regim neoabsolutist (pana in 1860) care a fost caracterizat si prin masuri favorabile locuitorilor romani.

Astfel, in 1852-1853 s-a desfiintat iobagia, iar taranii au fost improprietariti cu sesiile pe care au lucrat in perioada iobagiei.

In 1854, Episcopia greco-catolica de la Blaj a fost ridicata la rangul de mitropolie.

Perioada regimului liberal intre 1861 si 1886 a fost caracterizata prin descentralizare(preluarea unor atributii de care autoritatile locale de la cele centrale)si prin activitatea Dietei de la Sibiu.

Transilvania a devenit Principat Autonom in cadrul Imperiului Austriac, iar dupa alegerile din 1862 pentru prima data in Dieta de la Sibiu exista o majoritate romaneasca relativa ( 48 romani; 42 unguri; 32 sasi)

Aceasta Dieta a adoptat legi favorabile romanilor printre care se numara si legea pentru egala indreptatire a natiunii romane si a confesiunilor ei-1863 (s-a pus capat decretelor regale din 1366 ale lui Ludovic cel Mare si a sistemului reglementat prin Unio Trium Natiorum); legea privind intrebuintarea limbii romane in Transilvania prin care limba romana este egal indreptatita in comunicarea publica

In 1864 Biserica Ortodoxa a fost scoasa de sub autoritatea Bisericii de la Karlowitz, si a fost ridicata la rang de mitropolie, iar Andrei Saguna a devenit mitropolit, fiind innobilat ca Baron al Imperiului.

A treia perioada 1867-1918 este perioada dualismului austro-ungar, incheiat in urma unui acord intre nobilimea maghiara si Curtea de la Viena.

Transilvania si-a pierdut autonomia fiind anexata Ungariei si toate hotararile favorabile romanilor au fost anulate.

S-a adoptat o politica de deznationalizare si de maghiarizare, adoptata in urma legii electorale, legii invatamantului, legea administrarii nationale etc.

A fost introdusa cenzura, iar orice activitate care avea caracter national a fost socotita drept atentat la ordinea de stat.

Principalul obiectiv al lupet de emanicpare nationala a fost cel impotriva dualismului.

Actiuni ale romanilor impotriva dualismului

1.Pronunciamentul de la Blaj din 1868. La implinirea a 20 de ani de la Revolutia de la 1848 intelectualitatea romana a proclamat autonomia Transivaniei, reactivarea legilor emise de Dieta de la Sibiu si redeschiderea acestei Diete pe baza unei adevarate reprezentatiuni populare.

2. Organizarea de actiuni culturale printre care se numara Asociatia Transilvana pentru literatura si cultura poporului roman, care edita revista Transilvania (condusa de George Baritiu); revista D-lui G Cosbuc, Tribuna(1884); infiintarea in 1891 sub patronajul lui Take Ionescu si N. Iorga a Ligii pentru unitatea culturala a tuturor romanilor.

3. Organizarea partidelor politice

in 1869 a luat nastere Partidul National Roman din Transilvania condus de Ilie Macelaru, dar si a Partidului National Roman din Banat condus de Alexandru Mocioni.

Tactica adoptata de cele doua partide a fost cea pasivista, neparticipand la viata politica a Transilvaniei, deoarece participarea lor ar fi atras si aprobarea dualismului.

In 1881 cele doua partide au hotarat sa se unifice formand Partidul Natinal Roman, iar Congresul de Unificare s-a desfasurat la Sibiu. In continuare tactica adoptata a fost cea pasivista, dar au hotarat sa reia redactarea de memorii adresate autoritatiilor.

Prin urmare, punctul culminant al miscarii pasiviste a fost momentul 1882 cand a fost redactat Memorandumul, document intocmit de conducerea PNR si adresat Curtii de la Viena. Printre semnatarii s-au numarat si Ioan Ratiu, Gheorghe Pop de Basesti, Eugen Bronte, Vasile Lucaciu. Erau solicitate drepturi politice pentru romani si denuntarea politicilor de intoleranta fata de romani, existente in regatul ungar.

Franz Josef a trimis memorandumul la Budapesta, iar autorii sai au fost judecati de tradare de tara la Cluj intre 25 aprilie si 7 mai 1894, in cadrul celebrului proces al memorandistilor. Toti liderii au fost condamnati la inchisoare, dar la interventia lui Carol I au fost gratiati.

La inceputul secolulul XX autoritatile maghire au inasprit masurile represive impotriva romanilor: au interzis revista Tribuna, la fel cum au interzis si organizarea congresului PNR.

Intre timp o noua generatie de activisti politici s-a facut simtita, printre care si Octavian Goga, Iuliu Maniu, Alexandre Vaida-Voievod, Aurel Cepopovici.

Noii lideri au promovat o noua tactica: activismul, reusind sa trimita in Parlamentul de la Budapesta 10 deputati.

In 1914, la izbucnirea Marelui Razboi, deputatii din Parlamentul de la Budapesta au fost retrasi pentru a nu fi partasi la evenimentele care au dus la declansarea razboiului,d ar si pentru a-si mentine capacitatea de interventie in conditiile care aveau sa vina.

Miscarea de emancipare a romanilor din Transilvania a fost lipede si ireversibila, iar finalui ei a fost MAREA UNIRE.

traditii

2008-10-09T22:41:00.003+03:00

asta e un post despre scuipatul in somes. :D
adevarul e ca n-am scuipat demult, si de aceia scriu. ca mi dor sa scuip in dragul de somes. si pun pariu ca si lui ii este dor.

totul a inceput cu o prietena care mi-a zis sa scuipam in somes... si am scuipat. si de atunci a devenit un must . de fiecare data cand trec pe vreun pod peste somes scuip in el. asa e frumos cu toate ca uneori e de-a dreptul jenant. mai ales cand se opreste lumea sa vada ce fac(em)
cel mai mult ma distreaza cand mi se spune ca nu e frumos ca o domnisoara sa scuipe. le dau dreptate celor care imi zic asta, dar o dependenta e o dependenta. iar scuipatul in somes se iarta...

imi aduc aminte ca veneamacasa de la un majorat si aburii alcoolului erau inca densi in creierul meu. si m-am oprit peste podul de pe bucuresti si impreuna cu prietena de care ziceam am stat si am scuipat. vreo 15 minute. restul grupului urla la noi sa venim si noi radeam.
cred ca atunci am facut concurs care scuipa mai departe.

oricum e asa de tare sa te sprijini de balustrada(cred ca asa i se spune) podului sa te uiti cum curge apa si sa simti ca si tu mergi cu ea.
ma simt implinita dupa ce fac asta.

concluzie...daca vedeti vreodata pe cineva care scuipa in somes, sa stiti cu eu is aia.
si va invit si pe voi sa faceti la fel.

analogie? [defapt plangere de mila]

2008-10-04T23:20:00.006+03:00

incerc in zadar sa imi dau seama despre ce vreau sa scriu pentru a ma elibera de toate gandurile indreptate spre nimic. vreau sa stiu mai mult, sa fac mai mult, sa pot mai mult.vreau. si inca nu inteleg ce ma opreste. o fi comoditatea? o fi lenea ce s-a instalat in mine? o fi persoanele din jurul meu?
tot ce am inteles din haosul asta e ca am intrat pe o strada care ma duce direct spre viitorul meu si ca depinde de mine cum va fi destinatia. cum imi astern acum, asa voi dormi restul vietii mele.

si totusi...daca nu vreau sa dorm?? daca vreau sa merg pe drumul asta de-un infinit de ori spre infinitate si nu spre viitor, spre stralucita mea cariera, sau spre orice altceva se asteapta de la mine? poate prefer ca drumul meu sa fie un cerc, un sens giratoriu si eu sa ma invart mereu in el, fara sa ma plitisesc, cu masini care intra si ies, si care imi acorda mereu mie prioritate. si invartindu-ma pe cercul drumului sa nu simt regrete, sa nu am vise ci doar dorinte implinite, sa nu fiu nevoita sa aleg unul din drumurile ce iasa din sens, si sa fiu lasata sa ma invart cat poftesc eu.

imi este frica sa ma gandesc unde ma va duce strada asta pe care pasesc, dar cu toate astea parca astept cu nerabdare sa vad ce voi gasi. defapt vreau sa vad cum e destinatia, si apoi sa ma intorc. dar stiu ca nu exista cale de intoarcere. si ma chinui din rasputeri sa stiu mai mult, sa pot mai mult si sa fac mai mult decat acum.
vreau si ma chinui. dar nu e de ajuns.

m-am saturat de eseurile de la scoala, de neputinta de-a imi exprima gandurile care alearga printre neuronii mei, de a creea ceva util, de a ma concetra asupra unei nenorocite de carti.

nu ma simt suficient de matura pentru a fi un om mare. inca nu mi-am trait toata copilaria.
nu vreau sa imi aleg meseria si nici sa ma gandesc la viitor.

P.S. singura parte buna a strazii asteia e ca pot sa merg cu o viteza mai mare decat inainte :D

2008-10-04T20:44:00.002+03:00

Clujul nu e Kolosvar, iar Ardealul nu apartine Ungariei.

dece?

2008-09-09T18:49:00.005+03:00

ea si-a luat, intr-un final inima in dinti si a decis sa rupa barierele lumii in care traia. el nu credeam ca ea va avea curajul necesar. Cu greu a reusit. dar asteptarile lui au fost prea mari, pentru ea.Experienta lui ii dadea tot dreptul sa aiba alte asteptari de la ea, dar tot experienta lui ar fi trebuit sa o inteleaga si nu sa o judece.
Gandurile lor zburau aiurea si nu exista destul curaj sa se transforme in cuvinte.
"pentru ca imi placi" nu e un motiv destul de bun pentru mine.Pur si simplu nu e. Poate as vrea sa fie, dar nu e. Defapt acel poate depinde de tine sa il transformi intr-un vreau hotarat. si daca ar fi un vreau hotarat atunci constiinta mea ar accepta si "pt ca imi placi" Dar pana atunci, raspunsul la intrebarea "de ce" ramane sa il descoperi singur.Cum? asta deja nu mai e problema mea.
depinde de tine sa afli alte motive, care sa fie destul de bune pentru mine. Eu nu imi voi cobori standardele. Asta pentru ca ma respect. Si asa trebuie sa faci si tu.

nu pot sa merg in trecut. trebuie sa evoluez. am depasit faza intrebarii "de ce?" . Speram ca totul sa mearga spre un alt nivel. nu pot ramane aici sa astept. Are vreun rost? Exista multe alte sanse , pentru mine. trebuie sa ma bucur de tineretea mea.totul e natural.
m-a dezamagit.nu e cine credeam eu ca va fi. nu mai incerc sa o fac sa se razgandeasca.dar totusi... nu inteleg de ce nu intelege naturalul si firescul...
cum sa o fac sa ma inteleaga? pot?
s-a terminat.

fumul de tigara se ridica incet si noaptea se transforma in zi. Rapid si tacut.

insomnie

2008-09-01T16:22:00.003+03:00

Muzica incearca sa o adorma, stelele sa ii ofere liniste, iar ea, inclestata in nesiguranta, se straduieste cu nadejdea unui om naiv sa inchida ochii, sa isi lase trupul sa se odihneasca si sufletul sa viseze.
Dar glasul ratiunii ii tine ochii deschisi si sufletul incorsat .

Noapte de noapte aceleasi ganduri, aceleasi incertitudini, aceleasi griji ii tin ocupata fruntea-i obosita si ochii incercanati de neputinta fericii.

be extraordinary!

2008-08-31T19:33:00.003+03:00

Il privea cu ochii umezii. Isi simtea sufletul gol si demnitatea strivita.Facuse sacrificiul suprem pentru el, dar el.... o statuie vie privind o copila ingenunchiata in fata sa.
Pe chipul sau se citea nepasarea, pe al ei umilinta. El a invatat-o sa se ridice pe cel mai inalt piedestal posibil, iar acum el o urmareste in cea mai josnica conditie umana.

Rugamintile el calde nu ii dezghetau falsa raceala a inimii. In fond, ea trebuie sa evolueze. Trecand prin chin, ea va deveni extraordinara alaturi de el.

Incet gheata se va topi...Va reusi ea sa reziste pana atunci?

Geniu fara muza

2008-08-31T19:13:00.002+03:00

El asculta respiratia personajelor care locuiau in cartile de pe rafturile prafuite ale bibliotecii , dar nu isi gasea inspiratia si mai ales dorinta de a crea. Se simtea pustiit de orice forta de a continua. Mana ei, vocea ei, parfumul ei, parul ei erau vise care se departau incet lasandu-l pe el naufragiat in lumea asta.
Sa scrie despre ea? Ii era imposibil.
Ea a existat si exista doar pt el. A o impartasi , chiar si cu coala era de nepermis. Doar el poate sa se gandeasca la ea. A crea despre ea era de neinchipuit, iar a creea pt ea era in van.
Esenta existentei lui a fost tulburata de prezenta fetei ce l-a iubit, dar care a renuntat la el tocmai din cauza geniului sau.

2008-06-30T13:47:00.003+03:00

Daca pleci, inchide usa
rasuceste cheia.
nu sta pe ganduri,
imi ingreunezi sufletul.
dispari.

rataceste cheia
prin sertarele mintii tale.
uita camera, dar tine minte
zambetele si carliontii dezordonati
ai parului meu.
uita ca m-ai iubit, dar aminteste-ti ca existam
doar pentru tine.
Inca nu ai plecat?

plecata raman

2008-06-22T13:24:00.007+03:00

majoratul lui melinda..manele, fum , 307 vorbestea la tel cu fostu despre ispravile lu varu-so, colega 2 sau rozosina era cu pretenul ei si eu faceam nimic. ma gandeam defapt tot la ispravile lui varu-so si nu suportam muzica, asa ca m-am dus langa ala cu muzica sa schimbe manelele. langa dj eram eu si langa mine apare dintr-o data TIC(ceva var de-al melindei) . dupa ce in sfarsit a schimbat pe ceva mai dansabil am fost invitata la dans de TIC.

avea o vrajeala foarte ieftina in el.in timp ce dansam ma gandeam la varu-so lui 307. cum a putut sa imi faca asta?? m-a facut sa ma simt cel mai umil om de pe Pamant. Nici un baiat nu si-a permis vreodata, si nu i-am permis eu sa ma impinga si sa imi vorbeasca urat. Nimeni, Niciodata. eu cu varu-so lu 307 ne stim din generala. ne-am sacait mereu. acum cateva zile i-am spus sa faca ce vrea ca mine nu mai imi pasa. a venit si el la petrecerea melindei, dar nu ne-am vorbit deloc, pana cand el s-a facut muci si eu l-am intrebat daca nu are nevoie de ceva, sa se trezeasca. a venit spre mine si m-a impins. Mi-a zis sa plec.nu am asteptat sa termine de vorbit si am plecat. SI plecata raman. dupa vreo jumate de ora au venit niste priteni sa il duca acasa ca era beat rau. Iar eu dansez cu asta. nu stiu nimic despre el, dar dansez cu el. nici macar nu ma pot gandi la el, cand dansez cu el.
TIC: ma vede unchiu cum dansez cu tine
Eu: te compatimesc
TIC: hai sa mergem undeva unde e mai retras
EU: vreau sa dansez.
dansand m-a tras dupa el pe coridor, apoi in baie, iar eu eram prea ametita + obosita+ fara chef sa ma opun
eu: esti din cluj?
TIC: da
eu: atunci ce ii cu accentul asta??
TIC: ???
m-a sarutat. chestia e ca nu am simtit nimic. absolut nimic. mi-am adus aminte de alte saruturi, cand simteam ca am fluturi in stomac si inima imi era pe turbo sistem. acum nimic. oare am ajuns incapabila sa mai simt ceva?? a inceput sa isi urce degetele pe picioarele mele proaspat epilate.. si primul meu gand a fost: pacat ca m-am epilat, poate dak nu ma epilam se oprea.
eu: te intinzi
TIC:scz
suna telefonul
TIC: ii varu-mio
eu:raspunde si iesi din baie peste vreo 10 minute
TIC: ti-a placut
eu: a fost oki
TIC: nu ti-a placut
eu:am zis io ceva?
TIC:a fost sexi
eu: mdea
si am iesit. am traversat localul si am iesit in fata lui unde erau prietenii mei care m-a intrebau unde am disparut. in cele din urma am plecat spre casa, cu ei, profitand de racoarea nopti.
acasa am adormit greu.
tocmia am primit un mesaj: scz pt azi noapte. da nu am stiut ce zic si ce fac
plecata raman...

dak ma doare capul trebe sa iau un algocalmin si sa nu uitam: sunt un animal >:)

2008-06-06T18:46:00.000+03:00

=))=)) ma uitam la un film si una bucata de om destept, frumos si perfect, da unn mass stupid. pt ca eu nu ma pot abtine, am reactionat. >:).
acea fiinta , numita de acum PERFECTIUNE, a fost factorul catalizator al unui sfarsit. (se intelege, nu) eu am trecut peste, se are ca fiinta respectiva nu ( nu ma mir, pt ca asemenea fiinte nu reusesc sa aiba prieteni mai mult de 2 saptamani-nu ma refer numai la iubiti, ci si la amici..incercasi si eu la inceput sa fiu amabila cu ea :| )

PERFECTIUNE (5:53:15 PM): ██████████ razuieste aici cu o surubelnita si poti castiga marele premiu : o bataie de la tactu ca ai stricat monitoru si mai mult.... o excursie in fata usii....
io (6:06:12 PM): trebuia sa rad?
io (6:06:16 PM): ca nu am ras
PERFECTIUNE (6:14:03 PM): tio intrebt cineva ceva
PERFECTIUNE (6:14:04 PM): ?
PERFECTIUNE (6:14:35 PM): te dore cappu...iti recomand un agocalmin;)
io (6:14:49 PM): nu m-o intrebat nime nimic
io (6:14:55 PM): eu te-am intrebat pe tine
io (6:14:58 PM): eram doar curioasa
io (6:15:00 PM): a
io (6:15:10 PM): si se scrie algocalmin
io (6:15:25 PM): o sa iau cand o sa am nevoie
PERFECTIUNE (6:15:25 PM): nu mai spune.....las k esti perfecta si pt mne;)
io (6:15:27 PM): promit
io (6:15:46 PM): eu nu cred in perfectiune....
io (6:15:56 PM): sorry
PERFECTIUNE (6:16:05 PM): nopai atuncia ghmion
PERFECTIUNE (6:16:10 PM): ghinion*
PERFECTIUNE (6:16:16 PM): pradon scz k am gresit
io (6:16:22 PM): ghinionul meu sigur nu e
io (6:16:24 PM): poate al tau
io (6:16:33 PM): ca aveai un model
io (6:16:36 PM): pe care sa il urmezi
PERFECTIUNE (6:16:36 PM): :))ce am ras
io (6:16:41 PM): da?
io (6:16:43 PM): unde si cand?>
io (6:16:47 PM): ca nu am vazut nimic de ras
io (6:16:59 PM): sau cel putin eu nu am scris
PERFECTIUNE (6:17:41 PM): lasa impresile ilea de 2 lei k ma seci si dak ai chef sa te certci cu cineva cauta alta prosta k io una nus....si dak ai ceva dami ignor si dami pace.....mai bine vezati de ale tale
PERFECTIUNE (6:17:52 PM): k nam trebe cu tine
PERFECTIUNE (6:17:57 PM): treaba*
io (6:18:13 PM): dapoi tu m-ai deranjat de la film
io (6:18:14 PM): nu io pe tine
PERFECTIUNE (6:18:27 PM): eu:)))
PERFECTIUNE (6:18:32 PM): mda.....
io (6:18:33 PM): asculta ceva...
io (6:18:37 PM): eu nu am vb rastit cu tine
io (6:18:43 PM): asa ca asa ar trebui sa faci si tu
io (6:18:54 PM): cand o sa urlu la tine si o sa te jignesc at ai si tu dreptul asta
io (6:19:03 PM): pana atunci ai grija cum vorbesti
io (6:19:07 PM): cu mine
PERFECTIUNE (6:19:25 PM): :)) nu prea cred k u nu esti nimk pt mine asa k numi poti interzice nimik
PERFECTIUNE (6:19:25 PM): ;)

io (6:19:53 PM): multumesc :">
io (6:19:59 PM): macar insemn ceva pt tine
io (6:20:02 PM): sunt un nimic
io (6:20:04 PM): ulala
io (6:20:09 PM): o sa fac chef
io (6:20:14 PM): <:-P

PERFECTIUNE (6:20:49 PM): pfoia ce intelginta esti de ce nu mergi sa te faci psiholog de animale
PERFECTIUNE (6:20:50 PM): ;)
io (6:21:14 PM): pai deja fac o sedinta cu un animal
io (6:21:17 PM): inca nu ai observat?
io (6:21:23 PM): doar esti pacientul
PERFECTIUNE (6:21:28 PM): nu sti de ce ......pt k nu ma consider
PERFECTIUNE (6:21:29 PM): ;)
PERFECTIUNE (6:21:40 PM): si ce zic alti ma doare undeva
PERFECTIUNE (6:21:49 PM): mai ales de ce zici u
PERFECTIUNE (6:22:28 PM): asak scutestema de jignirile tale ....l oricum dak ma jignesti ori nu mi insiferent
PERFECTIUNE (6:22:38 PM): deci cautati alt"animal"
io (6:23:04 PM): dar eu nu vreau sa te jignesc....
io (6:23:07 PM): nici nu am avut intentia
io (6:23:14 PM): ti-am spus doar purul adevar
io (6:23:22 PM): nu uita...tu ai venit la mine pt pshioterapie
PERFECTIUNE (6:23:24 PM): dak u ziic
PERFECTIUNE (6:23:29 PM): zici
io (6:23:29 PM): asa ca trebuie sa fiu obiectiva cu tine
io (6:23:46 PM): asa functioneaza relatia pacient-doctor
PERFECTIUNE (6:23:56 PM): oricum eu trebe sa stiu ce insem,n si ce is nu o fata de nimc
PERFECTIUNE (6:23:57 PM): ;)
io (6:25:05 PM): pai ce e de stiut??
io (6:25:07 PM): esti ceva/
io (6:25:10 PM): insemni ceva?
io (6:25:19 PM): =))
PERFECTIUNE (6:26:27 PM): pfoai si ce astepti acuma sati multumesc
io (6:26:48 PM): nu, dar ar fi frumos sa ma platesti pentru sedinta asta
io (6:27:03 PM): de pshihoterapie pt animale
PERFECTIUNE (6:27:04 PM): pai nu platesc animalele ...sorry
PERFECTIUNE (6:27:05 PM): ;)
io (6:27:51 PM): vezi ca ai uitat sa citesti..ii pentru animale nu facuta de animale
io (6:28:04 PM): timpul s-a suspendat
io (6:28:23 PM): te rog data viitoare sa nu mai revii, pt ca cazul tau este irecuperabil
io (6:28:27 PM): pa:-H [credeam ca isi da seama ca nu mai am de gand sa raspund, si m-am pus frumos in patut pe burtica ursului meu sa vizionez filmul in continuare.]

PERFECTIUNE (6:28:38 PM): mai ce interesanta te crezi....uiatte in ogglinda ca , cred k teai confundat cu un om
PERFECTIUNE (6:28:39 PM): ;)
PERFECTIUNE (6:28:55 PM): si defapt esti un animal
PERFECTIUNE (6:28:56 PM): ;)
PERFECTIUNE (6:29:11 PM): nu mio facut placere deloc sa stau cu un animal atat de prost ca si tine
PERFECTIUNE (6:29:11 PM): ;)
PERFECTIUNE (6:33:42 PM): pa si data vitoare mai citeste inainte sa divii mai inteligenta k stai cam prost cu inteligenta;)